Eu mi-am mai scris părerea despre învățământ, dar a fost strict legată de cel superior. Zilele trecute am urmărit un reportaj despre elevii de 15 ani care se rugau să ia note mari la testări și dialogul dintre oficialii OECD, UNICEF și ministrul educației naționale de la noi. Jale, mare.
Reprezentanții Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și cei ai UNICEF veniți în România pentru testarea PISA au rămas șocați de sistemul nostru de învățământ și au semnalat că elevii nu înțeleg nimic din ce învață și „învață” doar pentru note.
La un moment dat s-a dat un exemplu cum un copil nu reușea să calculeze suprafața unui covor prin asociere cu aria unui dreptunghi, a cărei formulă o avea scrisă pe hârtie. Ok, nu dăm vina pe nimeni, poate e un caz special, sau poate a avut ghinion de profesor, sau poate pe părinți nu îi interesează, sau poate chiar nu vrea el să învețe. Sunt de acord că nu toți copiii pot avea aceleași performanțe pentru că sunt foarte mulți factori la mijloc, de natură umană.
Revenind, citez din cei doi oficiali
Andreas Schleicher, director pentru Educație al OECD: „Lumea modernă nu mai răsplătește oamenii doar pentru ce știu, Google știe oricum totul. Lumea modernă răsplătește oamenii pentru ce pot face cu ceea ce știu. Asta e partea din testele PISA la care elevii români chiar au eșuat. Așa că ar trebui construită o cultură a competențelor.”
Afshan Khan, directorul regional al UNICEF ECE-CSI: „- Orice ar face profesorii, nu trebuie să se concentreze doar pe examene, ci pe cum învață elevii. Al doilea lucru e că trebuie să asigurăm șanse egale pentru toți.”
Ideile acestor două declarații sunt, după părerea mea, fundamentale unei țări cu o economie care se vrea a fi în dezvoltare. Cineva chiar a venit cu date clare și a zis răspicat că avem probleme grave, dar hai să ne băgăm picioarele, avem alte probleme, catedrale, logouri, grațierea corupților.
Un factor foarte important în toată treaba asta îl reprezintă Ministerul Educației. Minister reprezentat strașnic de domnul ministru X care, fără dar și poate, are un palmares extraordinar ca profesor, dar care a răspuns cu zâmbetul pe buze celor menționati mai sus cu soluția să ofere gratuit elevilor o tabără și bilete gratuite la muzee, ca să îi motiveze. Și să plece și profesorii cu elevii în tabere. Profesori care, apropo, sunt cei mai prost plătiți din Europa. Poate exagerez, dar mi se pare penibil.
În momentul de față, sunt zeci de mii de locuri de muncă disponibile, atât pentru specialiști, cât și pentru neexperimentați, în aproape orice domeniu. Dar e o diferență uriașă între un om neexperimentat și un om care nu se poate adapta și descurca în condițiile date. Singurul motiv pentru care începi să muncești este că ai nevoie disperată de bani, altfel școala nu cultivă nicium acest obicei.
În prezent sunt locuri de muncă care nu sunt ocupate de cei din generația mea, printre primii care au învățat doar pentru note. Ce se întâmplă peste 5, 10 ani?
Ce putem face? Eu m-am dus cu o propunere la Consiliul Județean fix pentru ameliorarea problemei de mai sus și mi s-a răspuns încurajator„Ideile dumneavoastră sunt foarte interesante și vor fi luate în considerare. Rămâne să ținem legătura.”
Te întrebi ce este testarea PISA?
Din ce m-am documentat, PISA este o testare internaţională care iese din tiparul testărilor clasice de la școală, proiectată la comun de către ţările participante. Sunt undeva la 70 de țări participante, iar noi ne situăm undeva în ultimul sfert, sub medie. Iniţialele PISA reprezintă Programme for International Student Assessment (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor), iar programul a fost iniţiat de către Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD).
Cu ce se diferențiază testarea PISA de o testare obișnuită? În primul rând este destinată elevilor de 15 ani. În al doilea rând subiectele, sau domeniile din care sunt inspirate întrebările testelor sunt investigate în ideea stăpânirii cunoştinţelor şi deprinderilor de bază, chestii care sunt necesare în viaţă, pentru educaţia permanentă, pentru piaţa muncii și toate cele, nu e vorba de o programă școlară și manuale care trebuie știute pe de rost.
Partea și mai interesantă este că în raportarea celor de la OECD, sunt și recomandări clare care arată pas cu pas ce trebuie schimbat, începând cu evaluările, manualele, programele și terminând cu salarizarea, pregătirea profesorilor si mentalitatea lor, cât și a elevilor. Dar cine să îi bage în seamă.
Ca să închei într-o notă pozitivă, sunt și mulți elevi foarte hotărâți, care au reușit singuri să își descopere și să își cultive o pasiune din care la un moment dat o să iasă ceva frumos.
