General

Părerea mea, la rece, despre facultate și master, cu bune și rele

back-to-school

Am de ceva timp dorința de a vorbi despre cum au decurs pentru mine cei 4 ani de facultate și 2 ani de master în cadrul Facultății de Calculatoare din Galați. O să relatez pe scurt perspectiva unui proaspăt absolvent, care a muncit în domeniul IT pe tot parcursul acestor ani, cu părțile bune și cele usturătoare ale sistemului local de învățământ. Nu vreau să rămâneți cu o impresie proastă și vă rog să citiți până la sfârșit dacă tot vă apucați.

Articolul de față o să rămână online mult timp și sper ca cineva să mă contrazică la un moment dat și să lase un comentariu cu “Băi, nu mai e așa!”. În același timp, mi-ar plăcea ca articolul să ajungă la cât mai mulți studenți și să le schimbe modul de abordare a facultății.

Am urmat cursurile specializării Tehnologia Informațiilor, în prisma celei de Automatică, tocmai pentru a ma axa pe partea software, pentru că sunt pasionat de programare. Primii doi ani înjur și umplu frigidere pentru toate cursurile și seminariile de fizică, electrică, electrotehnică, teorii ale sistemelor și alte acronime pe care nu mi le mai aduc aminte.

Partea frumoasă a fost că mi-am cunoscut colegii, mi-am descoperit ceva pasiuni, am început să muncesc, să mă duc mai rar pe la facultate. Examenele le luam fără probleme, deși uneori nu știam la ce dau examen. Eram un individ care vedea ce se întâmplă pe piața muncii, ce cerințe au companiile de IT și apoi vedeam ce tehnologii vechi de când a apărut primul Windows se învățau în facultate.

Am zis că din anul 3, se împart pe bune specializările și o să fiu pe treaba mea. Ca să vezi, nu s-a întâmplat asta, sisteme hardware cu microprocesoare, rețele de calculatoare și altele. Trebuie să menționez că toți cei 4 ani sunt presărați cu vreo 3-4 limbaje de programare, ca să ai de unde alege (C, C++, Java, C#, etc). Mi se pare super tare că există posibilitatea să înveți toate limbajele astea într-un singur loc, dar nu toate deodată. Mi s-ar părea super benefic să poți să alegi unul sau două limbaje pe care să le aprofundezi, oricum din momentul în care te descurci cu unul, te descurci cu oricare.

Revenind la cursuri, anul 4 a pus cireașa pe tort, semestrul 2 a venit lăsând în urmă praf, cu o materie de interfețe grafice HTML. Am zis că să vezi ce frumos e sfârșitul de facultate, până când am început să citesc materia care conținea taguri demult apuse în interneți.

Facultatea de Calculatoare din Galați, sau de ceva ani ACIEE, este locul în care dacă ai orice tangență cu mediul IT (software sau hardware) îți poți găsi înclinația spre o carieră în domeniu. Ăsta nu e un lucru rău, dar cred că pentru asta sistemul e făcut să îți ofere posibilitatea să îți alegi specializarea înainte de a începe facultatea. Din păcate, treaba asta nu prea se respectă.

După licență, m-am înscris la master, aceeași facultate, aceeași specializare. Știam că nu o să fie nimic deosebit, dar m-am luat cu câțiva colegi și hai să o facem, mai ales că știam că prezența e și mai puțin obligatorie. Mare mi-a fost mirarea când am început să reiau materia la nivelul basic din facultate.

La master, în schimb, am aflat și câteva chestii noi și a fost mult mai plăcut pentru că profesorii au o altă atitudine față de tine. Se simte o maturizare în discuții și în jurul acestor discuții, ies proiecte super mișto. Tot de la capitolul proiecte, pentru că m-am înscris la master am avut posibilitatea să particip la proiectul Simpract și să interacționez astfel și cu facultatea de economie și administrarea afacerilor. Se întâmplă multe chestii la facultate, care de obicei sunt mai mișto decât facultatea în sine, proiecte, asociații de studenți și altele.

În acest punct al relatării, apare și luminița de la capătul tunelului, cea care face ca totul să aibe un rost, oportunitatea. Facultatea și masterul nu sunt locuri în care intri prost și ieși garantat angajat în domeniu, sau ieși cu o diplomă, care vai Doamne, “o să te ajute mamă”. Aici ți se oferă oportunitatea să explorezi, să cunoști, să relaționezi, să participi la activități, să descoperi calea antreprenoriatului, sau să intri în grupul țintă al departamentului de resurse umane al unei companii. Am subliniat “ți se oferă oportunitatea”, în caz că nu ai observat. Adică dacă tu nu vrei și nu vrei aia e, mult succes pe mai departe. Oricum ar fi, trebuie să înveți acasă, din pasiune, să lucrezi, să te dai cu capul de birou până îți iese, fără să te aștepți să îți dea cineva mură în gură tot.

Un sfat pentru mine de acum 6 ani ar fi să nu mai privesc facultatea ca pe o povară, ci ca pe o oportunitate și să abordez altfel profesorii. Dar poate zic asta acum, când mă văd cu sacii în căruță și nu mă strofoc să înțeleg o formula electrică pe care nu o să o folosesc în viața mea, la fel ca 95% din studenți. Dacă nu te bucuri de ea, renunță și fă ceva util, care te face fericit. Acum, nu tre să mergi nici pe calea, “lasă mă că nici Bill Gates nu a terminat facultatea”, că nici aia nu e benefică. Pe mine m-a ajutat în dezvoltarea personală și profesională și acum încerc să ajut la rândul meu studenți care nu știu pe ce lume trăiesc și chiar dacă teoretic nu mai sunt legat de facultate, tot am tangențe cu ea. O văd ca pe un alt mediu acum.

 

Dacă are vreun rost să sau nu?

DA, cu siguranță, și după ce am aruncat cu pietre, să mai și laud

Sunt profesori pe care i-am îndrăgit și încă îi îndrăgesc. Am discutat cu mai mulți dintre dumnealor și ei știu cum stă treaba, dar sunt îngrădiți de programă și de sistem. Am observat cum se încearcă abordări noi, și sper ca pe măsură ce trece timpul și se mai schimbă câteva generații, “vom avea un sistem mai actualizat”. Chestia e că încă mai sunt profesori în vârstă, dar cu tot respectul pentru meseria lor și pentru munca depusă și pentru toate generațiile de programatori care au ieșit din mâinile lor, consider că nu mai au cum să țină pasul cu noutățile. Nu ar mai trebui să fie în sistem, în ideea că ar trebui să aibe o pensie serioasă și să scrie cărți de acasă, dar probabil asta nu e posibil în condițiile actuale și din nou, probabil, nu are cine să îi înlocuiască.

Pe majoritatea colegilor și prietenilor mei din momentul actual i-am cunoscut în timpul și datorită facultății și probabil acesta este cel mai mare beneficiu.

În concluzie:

În ziua de azi, informația este disponibilă instant. Facultatea nu ar mai trebui să fie o sursă de informații, ci un loc de aplicare al informațiilor, iar suportul oferit de profesori să fie strict bazat pe experiența lor palpabilă din domeniu. Dacă s-ar renunța la prezentări powerpoint, aș lua în considerare să mai fac o facultate.

Sper că ți-a plăcut. Apreciez dacă îl distribui. Mulțumesc și te mai aștept!

E gratuit și nu stai la coadă

Vei primi newsletter săptămânal, nu uita să confirmi înscrierea pe e-mail

Sau dă like pe Facebook

1 comentariu

Lasă un comentariu

Comentariul tău*

Numele tău*
Site-ul tău