L-am cunoscut pe Vlad Mototolea acum vreo 2 ani la prima întâlnire a bloggerilor din Galați la care am participat eu. Nu știam nimic despre el, dar faptul că purta cu el un ghiozdan cu aparatul foto mi-a dat de bănuit.
Nu am apucat să discutăm prea mult la acea întâlnire pentru că știți cum e când se întâlnesc multe persoane la o masă, dar mi s-a confirmat ulterior faptul că e fotograf și astfel ne-am mai găsit cu câteva ocazii. Deși este mai mereu ocupat, ca toată lumea de altfel, s-au adunat în timp câteva evenimente la care ne-am întâlnit și am reușit să îl cunosc mai bine și cred că are multe de împărtășit, atât pentru cei pasionați de fotografie cât și pentru cei care vor să fie fotografiați. Puteți afla mai multe despre el atât pe site-ul lui, pictureperfect.ro cât și mai jos în discuția pe care am purtat-o cu el. E un om deschis, cu simțul umorului dezvoltat și foarte implicat în ceea ce face, dar mai bine vă las să îl descoperiți.
Sunt Vlad. Sunt înzestrat cu o curiozitate nativă care îmi impune să cercetez toate lucrurile ce mi se par interesante. Ființa umană mi se pare foarte interesantă și îmi place să aflu cât mai multe despre oamenii pe care îi întâlnesc. În felul acesta îmi creez mental un portret despre fiecare. După aceea încep să plănuiesc metodele prin care aș putea obține o fotografie cu exact acea imagine chiar dacă în 99% din cazuri nu ajung să o fac. Fac asta de mic copil însă doar în ultimii 15 ani am început să îmi dau seama cum pot să fac să transpun imaginea mentală într-una palpabilă. Probabil asta m-a atras la fotografie. Asta și pasiunea tatălui meu alături de care petreceam cu ușurință și fără să mă plictisesc, ore întregi în camera obscură la o vârstă când nu petreceam mai mult de 10 minute consecutive făcând ceva. Felul cum apărea imaginea pe hârtia fotografică e una din cele mai mișto amintiri din copilărie.
Ai putea spune că stilul meu preferat de fotografie este potretul candid însă adevărul este că imi plac imaginile care transmit emoția din acel moment și dacă mă întrebi pe mine aparatura este prea puțin importantă, este doar o unealtă, un mijloc pentru a ajunge la un rezultat.
- Când te-ai apucat de fotografiat și ce te-a determinat să faci asta la nivel profesionist?
Cum spuneam mai devreme am început să fotografiez cu ochii și mintea de mic copil, cumva alimentat de pasiunea tatălui care a cheltuit multe salarii pe echipament. Fiind pasionat de tehnologie, am „rechiziționat” primul aparat foto digital din casă, un compact Ricoh rudimentar, pe la 18 ani și îl luam cu mine peste tot. Între prietenii mei eram singurul care nu apărea în poze pentru ca eu le făceam. Am mii de poze din perioada aceea, iar eu apar în maxim 10. Am devenit un factor stresant, dar acceptat în grupul meu.
La scurt timp am cheltuit și eu la rândul meu 3 salarii (lucram part time pe un salariu de toată jena) pe o compactă cu controale manuale pe care o am și acum.
Prin 2009 eram într-un job care nu îmi plăcea absolut deloc și după îndelungi căutari interioare și cu sprijinul neîngrădit al iubitei mele am ajuns la concluzia că oricât aș fugi de asta tot aici ajung, la fotografie. Așa că m-am împrumutat de bani și mi-am luat primele scule. Restul este istorie.
- Cum lucrezi cu persoane mai puțin fotogenice, sau mai timide, în fața aparatului?
La început credeam ca rolul fotografului este să declanșeze și atât. Însă rolul fotografului este mult mai complex. El trebuie să înlăture straturile pe care le are fiecare individ pe post de măști și să captureze adevărata imagine a acestuia, imaginea pe care individul însuși o vede în oglindă, imagine rezervată doar pentru cei apropiați, uneori nici măcar pentru ei. Câteodată imaginea aceasta apare doar pentru o fracțiune de secundă, blink and you miss it.
- Care este principala, sau cea mai des întâlnită problemă pe care o întâmpini cu clienții? Cât de importantă este relația dintre fotograf și client?
Cred că cea mai des întâlnită problemă este lipsa respectului față de meserie, datorată probabil accesibilității echipamentului fotografic, a puzderiei de fotografi care apar zi de zi ca și consecință și lipsa de respect cu care își tratează ei clienții. Din lipsa asta de respect rezultă nerespectarea recomandărilor fotografului ceea ce duce la rezultate mai slabe, mai slabe decât ar trebui să fie. Clientul nu va sesiza, însă pentru fotograf este aproape ca o mică dramă și în unele cazuri duce la desensibilizare și pierderea respectului. Un cerc vicios din care ies puțini. Bănuiesc ca e la fel în orice industrie bazată pe servicii…
- Ce ar trebui să urmărească oamenii când caută un fotograf pentru evenimentul lor?
Cred că cel mai important este aspectul uman, apoi imediat cel profesional. Este foarte important să poți comunica cu ușurință cu fotograful tău, să poți să găsești un prieten în el. Dacă fotograful tău vorbește cu pasiune despre fotografie he’s a keeper, el nu va vedea fotografia neaparat ca un business. E important să fie și un bun furnizor de servicii însă faptul că face cu pasiune ceea ce face, îi va permite să facă tot ce îi stă în putință să obțină cele mai bune imagini.
- Din experiența ta, cât contează aparatul foto și cât contează fotograful?
Cum ziceam, fotografia o face fotograful, el încadrează, el alege distanța focala, compoziția și când să declanșeze. Aparatul doar înregistrează, e doar o unealtă. În mod cert unealta potrivită la momentul potrivit poate face diferența însă în 90% din cazuri diferențele dintre aparatele foto sunt neimportante. Și oricum, nu aduci un cuțit la o luptă cu pistoale.
- Care e fotografia ta preferată? Din cele făcute de tine, bineînțeles. Care e povestea ei?
Am mai multe imagini preferate dar cred că din cele recente este aceasta. Eram cu ei în parcul de lângă biserica unde urmau să se cunune și am rugat-o să stea pe o cărare unde mi-a plăcut cum pica lumina. A fost foarte încântată pe de o parte pentru că avea parte de puțină liniște într-o zi foarte agitată, pe de altă parte pentru că îi place să pozeze. În timp ce aștepta „instrucțiuni” (eu nu dau instrucțiuni, doar port o conversatie cu ai mei „clienti” – cu ghilimele pentru că nu îi văd ca pe clienți ci mai mult ca pe niște prieteni în devenire) era cu gândul departe și toată fațada ei a căzut. A venit o pală de vânt, a închis ochii, am ridicat camera, am declanșat. Blink and you miss it :D
Click pe imagine pentru mărire
- Care este cel mai amuzant moment pe care l-ai surprins într-o fotografie?
Fiecare om percepe diferit amuzantul. Cel mai recent moment amuzant mi se pare cel de la petrecerea de revelion de la Thecon când Marius a erupt într-un dans frenetic. Bineînțeles fiecare moment amuzant are specificul său așa că mi-ar fi greu să îl definesc pe CEL mai amuzant.
- Cum alegi fotografiile reușite și cât durează să le procesezi?
La început îmi lua zile bune să aleg fotografiile și apoi încă foarte multe zile să le procesez. Cu timpul fiecare fotograf își formează ochiul și recunoaște o imagine reușită. Dintre imaginile ce le consider reușite le aleg pe cele care imi „grăiesc”, iar dacă vorbim despre imagini în care subiectul este o persoană, cele care îmi spun despre cel fotografiat căt mai multe, îmi descriu emoția pe care o simțea, etc. Fiecare fotograf caută ceva, acel „ceva” în imaginile sale. Când l-am găsit selectez imaginea pentru procesare. Mai sunt imagini care au scop documentar și sunt și acelea incluse în pachet.
- Câteva sfaturi pentru fotografii începători. Ce curs sau carte de fotografie recomanzi? Ce ar trebui să caute un începător la un aparat foto și ce accesorii?
Pentru orice fotograf începător recomand un curs de fotografie, orice curs de fotografie. Cele acreditate de Ministerul Educației Naționale, ANC și Ministerul Muncii sunt susținute de fotografi iar informația pe care o primești pe calea asta este cea mai valoroasă.
Cred că orice carte ce tratează arta vizuală, fie ea fotografie, cinematografie sau design, poate fi o sursă importantă de informare pentru orice fotograf începător. Ochiul Fotografului, carte scrisă de Michael Freeman, este privită ca fiind una foarte bine scrisă. Din ce am văzut și eu răsfoind-o pe la standurile de cărți, pot confirma. De fapt, orice carte de-a lui Michael Freeman e foarte bună.
Apoi, foarte importantă este cultura vizuală. Un fotograf începator trebuie să privească imagini, fotografii, picturi, filme cât mai multe și să le analizeze compoziția, lumina, încadrarea etc.
Orice cameră foto ce are mod manual, produsă în prezent, este suficient de bună pentru a produce imagini de calitate dacă este folosită în mod corespunzător. Ceea ce trebuie să urmărească un fotograf începător este să stăpânească triumviratul ISO – diafragmă – timp. Restul accesoriilor vor veni ca și răspuns al unor necesități specifice.
- Ce părere ai despre trendul ascendent al Instagram-ului în România și valul imens de fotografi amatori? Lasă-le un mesaj pe această cale.
Instagram e ca o sabie cu două tăișuri: pe de o parte este o sursă foarte bună de inspirație și unealtă pentru sporirea educației vizuale, pe de altă parte este o sursă nelimitată de „zgomot” și poate ghida privitorul pe cărări greșite.
Faptul ca sunt atăt de mulți fotografi amatori poate fi un lucru bun dacă aceștia caută și educația adecvată. Însă realitatea este că cea mai mare parte dintre aceștia nici nu citesc manualul de utilizare al aparatului și cred, asemenea marii majorități, ca fotograful este purtătorul de cameră.
Așadar, dragii mei, educați-vă!
Citiți! Priviți! Întrebați! Discutați!
Mulțumesc Vlad pentru timpul acordat, succes și spor în continuare cu ceea ce faci. Sper ca interviul să inspire cât mai mulți pasionați de fotografie. În același timp, dacă aveți nevoie de un fotograf pentru nuntă, botez, o simplă ședință foto sau orice alt eveniment ce merită imortalizat, îl puteți găsi cu siguranță pe Vlad pe pagina lui de contact.
3 Comments
Cea mai tare fotografie e cea cu Marius :))
Şi noi o apreciem.
You should have been there… ?